măcautpemine
22 noiembrie 2011
Ineluctabila melancolie
Indurescentă stare mă ţine ancorată
De arca ce pluteşte pe apă-nvolburată
O rece condamnare îmi este picurată,
În trup osos o bortă se vrea adânc săpată.
În genuine-mbrăţişări pierd doruri compacte
Şi-i las privirii timp de irizări abstracte,
Ecouri mă străbat,aceleaşi simţiri intacte
Inexplicabilă fantasmă dezavuând contacte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu