Balet pe valul clipei

Sunt nava cu iluzii, perpetuez mistere,
Derivele sunt colţuri de lună în balans,
Gestionez angoase şi uneori himere
Pe val de clipă alba mai desenez un dans.

Mai flutur o eşarfă când sfoara de-ntuneric
Îmi strânge-n fălci obida plutirii în genunchi,
Pe cerul primăverii m-arunc în portul sferic
Şi-ascult în scoică timpul cum trece peste trunchi.

Tu vezi acolo norii, dar eu îmi văd mustirea
Dintre senin şi ploaie, cu ancora în vis,
Îmi caut mare-albastră în care-aşez iubirea
La sân de veşnicie, la ţărmul interzis.

Sunt numai fluturare în ultima derivă,
Cu pânzele spre largul de zare dispărut,
Amurgurile toate să vină împotrivă:
Balet pe valul clipei e, poate,-un început!

Lucrare de Nynna Vizireanu