Pe braţ de bolero

Octombrie-i târziu şi brumele-s departe,

Cu pătura de flori te învelesc în gând,

Covorul brun de frunze e tot ce ne desparte

De verdele din fir ce n-am întins nicicând.

Suzane cu ochi negri şi zorii prinşi în ei

Anunţă filarmonici cu dalii şi crăiţe,

În ploi de crizanteme, sub ramura de tei,

Păşeşte mândră toamna. Se mai deschid portiţe.

Grădina cu flori albe adună alţi cocori,

Exotice nerine îmi colorează norii,

Cât timp mă ţii de mână suntem nemuritori

Şi ni se-ntorc în inimi din nou colindătorii.

Capitulează toamna pe braţ de bolero,

Cu alte castaniete povestea o deşir,

Acelaşi brumărel listat la indigo

Deţine glorios în piept un trandafir...