Absurd

Pe lângă veşnicia-nmugurită

ne trecem două frunze pe un ram

şi nu vedem că-n umbră,-mpodobită,

e cartea-n care-ai fost... şi eu eram.

Să numărăm cocorii adunaţi!

În inventare lungi pierduţi să fim

şi-atunci când se vor şterge, demodaţi,

să ne găsim absurd şi anonim.

De câte ori o iarnă va pătrunde,

în casa ta, să-ţi aminteşti că eu

te voi primi în vara mea, oriunde,

căci locuieşti, oricum, în gândul meu.

Lucrare de Nynna Vizireanu