Senin

Când ai aflat iubirea

Spre cer un gând înalţă

Şi uită amăgirea,

Hrăneşte-o cu speranţă!

Nu lua în seamă ceasul

De grea neîmplinire,

Tu tâzi şi poartă-ţi pasul

Spre o dumnezeire.

Căci dragostea ce-i oare?

Nicicând motiv de plâns,

E-o caldă alinare

Din duh ceresc s-a strâns.

Când noaptea te-nfioară

Să porţi un vis în suflet,

Ce tandru te-nconjoară

Şi-ţi dă mătase-n umblet.