Din lira odelor cu bucurie

Cândva un fulger s-a închis în rana

mamei mele fără sori  și ape.

Din vechi istorii a trecut prin vama

mărilor sălășuind sub pleoape.

Dar a rămas în ochi c-o primăvară,

chiar de-a uitat să nască simfonii

și-avea cuvinte calde-n orice seară

când ostenită sta între copii.

Privirea ei ne risipea furtuna,

pasteluri se-ntrupau în poezii,

de sărbători avea întotdeauna

colinde îmbrăcate-n broderii.

Prin ochii ei de rouă văd lumina

ce Dumnezeu i-a dat-o spre-a iubi,

în ea a-nvăluit mereu tulpina

vlăstarelor de rod spre-a-nmuguri.

De câte ori se-nchid păduri în mine

găsesc la ea un glas de păpădie

și-o liniște în casa ei ce vine

din lira odelor cu bucurie.