Din cupa lui de trandafir

Îţi plec, îţi vin, şi noaptea strig,

Eşti gândul meu, în piept îmi stai,

Privirea ta, fierbinte strai,

Mi-o dăruieşti când mi-este frig.

De ce plecări? De ce veniri?

De câte ori am aşteptat,

De-un roşu-aprins, înflăcărat,

Numărând la trandafiri.

O toamnă, trei şi încă cinci.

În sânge am un nou turnir

Şi te-am zărit: un trandafir...

Te-am sărutat, erai aici!

Îţi vin, îţi plec, maree sunt,

Cu vraja ta îmi eşti izvor,

Eu te ridic şi te cobor,

Cât nouă cai, cu un cuvânt.

De ce veniri? De ce plecări?

Nu mă-ntreba dacă-i firesc

Să-ţi spun mereu că te iubesc

Şi-apoi te pierd în amânări.

Priviri arunci mareelor

Şi mă cuprinzi cu un zefir

Din cupa ta de trandafir,

Căci numai tu eşti prinţul lor.

Acum, aici, în ploaie sper

Să ne topim şi, fir cu fir,

În cupa ta de trandafir,

Să ne iubim până la cer...

Lucrare de Nynna Vizireanu