Să ningă în vis

Poate-am greşit că ţi-am tot spus

de mii de ori că te visez,

că-mi poţi opri paşii-n apus,

cu gândul tău cel siamez,

acolo unde-au stat cândva

suspensii-n puncte risipite,

între un sud şi-un nord, ceva

menit să lege sorţi lovite...

Poate-am greşit să-mi fie dor

de tine şi de-mbrăţişări

poate-ai uitat că roze mor

când nu mai vin ploile-n zori,

când sulfă vânt mai către port,

şi urcă-n slove pustiind

eu mai rămân la mal un fort

să te iubesc, să te colind.

Poate-am greşit că am sperat

şi e târziu şi iar mă sting

din rugul meu înflăcărat

şi, iar, în vise, am să ning

cu fulgii grei, să te strivesc

sub dorul meu nemărginit,

poate-i greşit să te iubesc,

poate vei şti că te-am iubit!