Micul meu Beauclair

Când erai un fir de păpădie,

Ochii tăi, o mare albăstrie,

Ca perla-n scoică te ţineam,

Erai fraged, muguraş pe ram.

  

Când erai un ghiocel voios

Îmi spuneai poveşti despre Hristos,

Seri albastre-n cântecel de nai,

Jucăuş, cu-n zâmbet, m-alintai.

  

Când erai un iris vioriu

Dansurile tale-n ritm zglobiu

Mă rupeau din cifre ori tabele

Şi pluteam uşor până la stele.

  

Când erai bujor – un cavaler

Plănuiai o viaţă de Beauclaire

Şi credeai că lumea ta întreagă

E formată dintr-o Fefeleagă.

  

Când erai un trandafir spinos

Te vedeam cum te înalţi frumos,

Îţi doreai secrete să diseci,

Prin istorii şi religii să petreci.

Acum eşti ulmul jovial,

Un vlăstar în vânt, însă, loial,

Timpul tău se-mparte tot mai greu,

Tăcut, distant, dar tot copilul meu!

foto iulie 1997