Glasul inimii

Nu-mi cere voie să mă vezi ori să m-auzi,

Tu vino, val rătăcitor prin mine,

Peste uscatele deşerturi să mă uzi

Atât cât vrei şi cât privirea mea te ţine.

Tu sună-mă, eu, dacă pot, răspund

Şi, dacă nu, tot îţi răspund să ştii!

Te-aş căuta, dar nu vreau să pătrund

Să tulbur lumea ta de poezii.

Eu te-aş suna căci am minute multe

Incluse pentru veacuri de iubire,

Dacă vreodată nu e nimeni să te-asculte

La mine ai un loc de poposire.

Să mă ierţi de nu îţi voi şopti cuvinte

De-amor, tandreţuri şi-alte nemuriri,

La telefon eu vreau să-ţi fiu cuminte

Ca să nu-ţi joace ielele-n priviri.

Oricum, frumoasă nu mai sunt şi nici

Shakira să-ţi dansez, gătind, pe masă,

Corvoadele mă ţin în piei de-arici,

Vederea şi auzul mă cam lasă.

Dar ce pot face eu? Mai simt şi-acum

La fel, iubirea, ca atunci, demult!

Deşi o iau mereu pe un alt drum

Doar glasul inimii îl mai ascult...