Sărutul iernii

Uscăciunea toamnei în alb s-a-nnobilat,
Deriva din frunzişuri semnează potoliri,
O linişte candidă s-a aşternut în strat,
Mai şuieră, nebunul, un vânt de amintiri.

În colb de aşteptare s-a contabilizat
O bancă fără pulsuri şi-n capete iviri,
Încă mai pluteşte parfumul disperat
Că a rămas în urmă buchet de trandafiri.

În peţiol mai curge un sânge-nvârtoşat.
Mai scrie-mi despre noi când vii de nicăiri,
Eu ţi-am adus la poartă un ochi înceţoşat
Şi-n marmura privirii sunt încă regăsiri.

Mai derulează banda cu filmul aşteptat
Când sărutarea iernii ne-mbracă iar în miri...