Te am

Te-am iubit terestru, chiar şi extra, poate

Când în ochi de lună te-am văzut dorind,

Te-am iubit cu lacrimi, renunţând la toate

Râvnele din lume, ca pe un colind.

Te-am ţinut în mine fluture sihastru

Când mă legănai pe deasupra mării,

Tu ai fost petala dorului albastru

Cu puterea florii-n arcul neuitării.

Te-am visat în veacuri, poate în milenii,

Când erai copacul însetat de ploi,

Te-am visat cireşul parfumând vecernii

Şi sub el, adesea, treceam la braţ şi noi.

Te am doar în iluzii, dar eşti cuprins în atrii,

Delfin în marea noastră îmi joci în piept mereu,

Iubirea mea e ploaie, veşmântul unei patrii,

Pe norul violet cu-n singur Dumnezeu.