Dragostea e o cireaşă, când se-apropie de tort,
Se-nfioară când e mută frişca în al ei suport.
Sâmburele mai strănută în arome de migdale,
Nu prea ştii în care coajă stau seminţele amare.
Dragostea e o zambilă, când e bulbul pârguit
În pământul primăverii, pe sub gene frăgezit.
Din sărutul cu zăpada mugurii îşi iau culoarea,
Nu prea ştii când ofilirea îi grăbeşte-n moarte floarea.
Dragostea e o chitară, când pe strune pana ei
Pune farmece-n acorduri şi la ţărm ridică zmei.
Uneori se rupe-o coardă şi în lacrimi cheia sol
Nu o vezi că se îneacă şi mai cântă doar bemol.
Dragostea e diamantul şlefuit de bijutier
Cu ardoarea şi lumina inimii cu ochi de cer.
Nu ştii dacă strălucirea ţi se dăruie-ndeajuns,
Ori dispare în pădurea tainică, de nepătruns.
Dragostea e simfonie, între inimi legământ,
Armonie de pasteluri, sunete şi un cuvânt.
Nu ştii când e anotimpul pentru menuet sau lied,
Afli doar când e allegro sângele, şi eşti candid.
..............................................................................
Dragostea e un picamăr, sfredelindu-mi inima
Când iubesc fără speranţa că te poate invada.
