Pas încătuşat

Inspir adânc lumina felinarelor
în aerul calm al toamnei târzii
să pun stăvilare şuvoaielor
ce stau să spargă ziduri sub pleoape.

În piept un dor greu cât o muncă sisifică
se duelează cu prospeţimea aerului
tânjind la firul ierbii încă verde.

Expir.

Zadarnic!

Nici o fărâmă n-ar îndrăzni să iasă
are sălaş cald pe harta inimii.
Toate dantelăriile se derulează
fără noimă în fire de tort
ameţind pe cărări întortocheate.

Brrrrrrrr.

Doar maşini, doar viteze,
ce destinaţii au în graba lor?

Străzile goale se înghesuie la sânul meu
să-şi ia bucăţi de foc,
băncile aşteaptă,
ele mă cunosc cel mai bine
în fiecare iarnă sunt unicul pasager
scrijelind în lemnul moale
tăcerile.

Mi-a rămas doar să aflu
dacă acolo unde-i sfârşitul
începe infinitul.

Aşa sunt eu

Aşa sunt eu: azi veselă, iar mâine tristă,
Aşa cum clown-ul are jumătăţi pe chip,
Nu îmi doresc nicicum să fiu artistă
Aici e locul meu în care pot să ţip.

Nu mi-a plăcut nicicând la circ să merg
Şi dac-am fost târâtă-am stat şi-am plâns,
Căci dincolo de chipul doi sageţile converg,
Un clown doar deznădejde-n fire-a strâns. 

25.08.2011

Cum?

Cum să fac să mă opresc?
Dacă inima-i vioară
Port în ea o floare rară
Cum să fac să nu iubesc?

Cum să ştiu să nu doresc?
Dacă liniştea nu vine
Porţile închise-şi ţine
Cum ştiu lacrimi să opresc?

Cu să nu mai văd nimic?
Dacă oriunde privesc
Eu tot ochii lui găsesc
Cum să cred că e alnic?

Cum să-ncerc să nu vibrez?
Când prin roua dimineţii
Îi dă glas, lumină vieţii
Cum să-ncerc să nu visez?

Cum să pot să nu aud?
Dacă dulcele lui glas
Mă poartă ca un atlas
Cum să pot să mă ascund?

Cum să nu simt adiere?
Dacă mâinile lui fine
Mângâie acorduri line
Cum să nu simt o plăcere?

Cum să pot opri cascada?
Când aşteaptă râu setos
Şi la malul lui prundos
Cum să nu îi văd arcada?

16.08.2011

Globul de cristal

Vreau să vină călăul
să-mi zdrobească bulbii ochilor
pentru îndrăzneala de a te fi privit,
pentru a răzbuna, în sfârşit, durerea
pricinuită lui Mahavira când a îndrăznit
a privi pe fecioara Navamalika...

Să vină călăul să-mi sfâşie carnea
pentru cutezanţa de a te fi atins vreodată,
să-mi smulgă limba
căci te-am sărutat cu foc,
să-mi cresteze venele...
prin ele au trecut mii de fiori
de când am aflat de tine,
să se reverse peste lume
îmbrăcând asfinţiturile
în veşminte roşii
ca lotusul...

Să-mi cresteze pieptul,
să-mi scoată globul de cristal
(ce greu mă apasă globul meu de cristal)
să-l arunce, să lovească munţii şi stâncile cu el
pentru ca să ieşi de acolo, în sfârşit,
să ieşi odată din globul de cristal,
să fii liber, să respiri, să stai în natură,
la munte, sub brazi înalţi,
pe covor de frunze,
chemând lupii
sub clar de lună...

Abia atunci, boabele de rouă din sufletul meu,
(singurele daruri ce mi s-au dat la naştere)
să-ţi fie apa ce-ţi limpezeşte ochii
dimineaţa...





01.08.2011

I forgot what to do to fit the mould

 

dupa cate am auzit, am ramas surda

dupa cate am vazut, am ramas oarba

dupa cat am strigat, am ramas muta

dupa cat am visat, am ramas fara dorinta

buretele e plin.

am rasturnat paharul neincapator.

toate normele sunt la locul lor.

zugravii nu cunosc arta seductiei,

picteaza naiv in suburbii...

Ineluctabila melancolie

Indurescentă stare mă ţine ancorată
De arca ce pluteşte pe apă-nvolburată
O rece condamnare îmi este picurată,
În trup osos o bortă se vrea adânc săpată.

În genuine-mbrăţişări pierd doruri compacte
Şi-i las privirii timp de irizări abstracte,
Ecouri mă străbat,aceleaşi simţiri intacte
Inexplicabilă fantasmă dezavuând contacte. 

eşti fericită? - eşti vinovată!

deşi eram tristeţe
că-n loc de mâna-ţi caldă
ţineam taste răzleţe
şi-n loc de ochii-ţi limpezi
priveam ecran-şaradă,
când a intrat pe uşă,
deşi nu-i stă în fire,
a observat o tuşă -
lumină şi iubire;
mi-a spus: "eşti vinovată
în privire!";
chiar şi un mânz neliniştit,
deşi nu-i stă în fire,
a observat, de bun venit:
"ai prins în ochi lucire",
mi-a spus, "eşti fericită
în privire!"

12.07.2011

Pentru mâinile tale

Nu-s nevoi de atingeri carnale
căutările mele de tine
ci nevoia de a-ţi plânge în palme
perle
ca plată pentru serenadele
primite în dar
cu dorul hoinar
de la tine
printre copacii de sub fereastra mea
de la care te urmăream prin noapte
luminat de felinare cadenţate
şi prindeam notele purtate
de fiecare frunză
construind scara pe care
eu coboram şi tu urcai...

Lacrimi îmi săpau atunci obrajii
care-ţi cereau mângâierea
pentru fiecare clipă
în care ziduri interpuse
îmi furau bucuria de a mă învălui
în primăvara ta,
de a-ţi venera mâinile
ce împleteau spre infinit
comorile de rime
înfiorate în tainic susur de izvor. 

3.07.2011

:)

La multi ani!

În noul an ce vine să-ţi împlineşti voinţa
de pace prin iubire,de asta ţi-e dorinţa!

Să ai parte de zâmbet în suflet şi în paşi,
rămâi cu dreptul cuget, tristeţi în urmă laşi!

Aşa cum azi te dărui cu blând cuvânt şi sincer
te rog să speri, să stărui că toamna-ţi va fi înger!

Pe la fereastră fie, mereu când o deschizi
să ai doar armonie, aşa cum tu răspunzi!

***
Cu vin, cu nuci şi mere coapte
ani mulţi să duci cu sănătate!
La muţi ani şi la muţi bani!

lut

Nu vezi că-n mâinile tale
Sunt o bucată de lut?
Nu simţi că mi-e inima jale
Cerşind un simplu sărut?

Mai vino seara în cale
Când scriu cu drag al tău nume!
Nu vezi că-mi dispare din soare
Când pleci ca vântul în lume?

Şi ţărmul îmi pleacă din mare
Şi brazii cad spre câmpii...
Alungă verbul "plecare",
Învaţă doar să îmi vii!

Mai ţine în mâinile tale
Bucata asta de lut,
Şi pune-i florii petale
Cerşind un simplu sărut!

Vânt de iubire

Acum eşti cu mine
mă priveşti,
mi-e bine

îmi crestezi pe ţărm
linia singurătăţii
să nu uit
că braţele mele nu pot strânge
mai mult de o enigmă,
s-ar frânge
că ochii mei nu pot cuprinde
mai mult de o velă,
s-ar aprinde
îmi şopteşti prin adieri,
prin foste dureri
că nopţile sunt goale fără tine
picturi veline,
ar avea loc într-un chenar
amar
că plecările se întâmplă doar dimineaţa,
abia apoi coboară ceaţa

şi sunt neîntrerupte.


Din adâncul mării îţi aud degetele
picurând pe clapele inimii mele

şi totuşi valul atinge
ţărmul prea îndepărtat

tu nu laşi iubirile să crească în nori,

eu mă transform din aşteptări
în scoica ţărmului tău
să te zbaţi în mine
la infinit

 

day by day

Ce e sărutul...

Ce ideal măreţ un om mai poate avea
Când mai presus de-orice e însăşi dragostea?
Ce clipe mai neclipe trăind mai poţi simţi
Când nici pământ nici apă reale nu pot fi

Doar un sărut şi totul este neant şi vis
O mângâiere-aevea te-aruncă spre abis
Sărutul dragostei chiar timp şi nori dilată
Doar vis devine-atunci când teama se arată

Nu e iubire-aceasta, e doar o amăgire,
Căci ideal sau viaţă e numai plăsmuire.
Cât un sărut durează - dragostea-i de o clipă
Şi-apoi un suflet tandru poveste înfiripă...

recreatie sau re - creatie

pierderea

Se spune ca o pierdere e un avertisment.

Dar un avertisment nu e o pierdere.

Fericirea este atunci cand reusesti sa-ti repeti propriile greseli privindu-le cu detasare, razand de ele.

si vocea ta

...uite...

în palma mea
ca o peruzea
linia vieţii e fermă

nu are o stemă
are paşi limpezi
ca izvoarele repezi

şi.. pe-ntomnate
caută şoapte

se uneşte cu linia inimii
îşi regăseşte o taină a firii

apoi croieşte drum
fără ceaţă şi fum

ridică stâncile
sub ele... petalele

suspendă morţile
dă iama în visele
pironite la păscut

demult...prea demult

albastru

hachi