falling into you

De liliac - parfum

Printre stele se mai aud ghitare...

Târziu, în luna mai, sunt fericită

Când, liliacul, a dat în floare

Şi dimineaţa îmi e înflorită...

Dacă mă laşi să te mai ţin de mână:

Şi suferinţele din ochii tăi îmi dai,

Aş vrea să fac din viaţa ta hapsână

De liliac ghirlande, în luna mai...

În lumea ta să-mi faci un loc, să intru,

Îţi bat la porţile închise an de an,

În viaţa mea eşti unic, eu sunt pentru

Ploi de liliac pe frunte de castan.

De nu ne-atingem ca Adam şi Eva

Aş vrea să ştii că de pe întreg pământ

Eu te iubesc precum iubeşte seva

De liliac - parfumul, în maiul sfânt...

Ma asez

Noi

.....

eu.....

echilibru

                                                

dacă aş fi rămas încătuşată
ştiu sigur că mi-aş fi istovit ochii
până mi-ar fi crescut unghii din ei
să pot zgâria orice privire
s-ar fi încumetat să se oprească
pe aleea mea desfrunzită


dacă las un semn pe cătuşe
apoi le arunc în mare
ea mă înghite cu totul
şi sfârşesc în gura unei balene
învăţând să-i număr coastele


dacă voi chema toate narcisele
voi face o cunună pasului descătuşat
să te privesc prin ea cum stai
în umbrele viorilor
şlefuind cuburi de gheaţă
cu degete fierbinţi
ca un sculptor fără daltă
ascuns între fiare contorsionate




diferenţa este că îţi scriam doar ţie
fără dorinţa de a împărţi bucurii peste lumi
(excepţie rarele momente de apărare)
chiar dacă era la vedere
dar ce cale este astăzi ascunsă privirilor?
ochi şi urechi au până şi picăturile de apă


de acum nu te voi mai căuta
să nu-ţi mai tulbur orizontul
spre care priveam cu nesaţ toate acuarelele
ascultam abandonându-mă toate notele
şi citeam, frunză tremurând, toate slovele


de acum îmi voi relua vechiul obicei:
mă voi risipi croşetându-mi batiste
din dantelă înmuiată în parfum de liliac
şi-mi voi face o colecţie impesionantă
de ghiocei


tu ştii că prefer gri-ul
nu, nu cenuşiu, gri, gri de la argintiu
nu, nu e banal
e doar echilibrul
dintre alb şi negru

Roz

Odinioară mi-ai dat zambila albastră,

A rămas de atunci stingheră-n fereastră:

Călător clandestin. Ai ştiut să mă crezi,

Mi-a fost drag să te am ghiocel în zăpezi.

N-am ştiut pân-acum să încânt primăveri,

O Fata Morgana cu furtuni în păreri,

Prea pierdută în spaţii fără soare şi ploi

Eram râul secat, doar prundişuri şi sloi.

Tu, profesor distins; eu, elevă ţi-am fost,

Sălbatică fire, nu-mi găseam nici un rost.

Cu tandreţe şi blând mă-nvăţai  „a iubi”,

Să conjug dintre nori,  simplu, verbul „a fi”.

Corăbier pe mare, eu la mal aşteptam,

Papiruşi de dor fluturi mov croşetam.

Anulate zboruri, le păstram pentru doi,

Mă-ntrebam când e luna aprinsă de noi.

Odinioară mi-ai dat zambila albastră,

Am sădit-o-n ghiveci, se-ofilea în glastră.

Din cer se iveşte zbor înalt, verde coz,

Priveşte zambila: de acum va fi roz.

akon

femeia

"Cea mai frumoasă trăire e să simți cum crești în palma gândului celuilalt." 

Dorina Şişu Ploeşteanu

a venit...

...sfarsitul

si simt cum incepe infinitul

Un sunet prelung de chitară
mai plânge sfârşit la-nceput,
să-ndiguiesc ce-o să doară,
să pot uita ce-a durut.

Să vină moartea şi noaptea şi iarna!
Am să le spun o vorbă, de duh,
să spumege gura lumii, ahh, bogata...
le-arunc pe toate cu silă-n văzduh!

Nimic nu-mi stă-n cale,
sunt viscol spre tine
şi când te-ajung mă topesc infinit
acum voi afla dacă drumul meu ţine
spre plus, spre minus ori spre zenit...

pereţii

Ţi-am spus de atâtea ori să pui lacăte pereţilor când pleci,

îi laşi să se adune la colţuri ticluind comploturi

împotriva gândurilor mele

îşi împreună mâinile pe burţi

şi rotesc degetele mari

în jurul minţii mele

apoi chicotesc

nu mi-ai lăsat nici scara

aş fi urcat la cutia ascunsă de bunica

atunci când avea surprize

să-şi primească nepoţii cu zâmbet cald...............

plang razand cand rad plangand

Croşetă

Mi-am păstrat în mânecă rezervă de secunde

pe care să le duc în parcul de odinioară;

ştiu că acolo coboară liniştea în suflet

şi împleteşte crochiuri de lumină,

cum firul de macrame 

se lasă tolănit de croşetă..

Acolo mă întind liană pe bordura

de care se anină în zbatere molcomă

cuvintele pierdute în clipociri leneşe;

îmi plimb degetele pe luciul apei,

legăn un picior pe coamă dantelată

şi mă las mângâiată de adierea

care mlădie salcia până la mine..

Ascult..

Liniştea de care mă agăţ se croşetează pe fire de gene 

şi arunc din colecţia de gânduri

scrumul rămas prin labirintul mult prea tocit,

în ideea că primăvara nu poate intra

primenită cu pantofii de lac în pulberi învechite..

Aşa despletită, pe firul ierbii

inundat de haosul ce curge din vene

până la buza podului ştiu că eşti la capătul lui

şi măsori timpul cu paşi mărunţi

aruncând, uneori, peste umar, cu duioasă privire,

o nostalgie, ca unic semn..

Aud..

Pribegie

De ce-ai ales un drum printre aştrii goi şi reci?
De ce-mi trimiţi scrisori în plicuri goale, seci?
De ce mă laşi robită de patimi şi iubire?
De ce nu crezi în paşii ce duc spre împlinire?

Plimb degete nătânge peste imagini dragi,
Îţi mângâi buzele, lipsite de ai mei fragi,
În ochii tăi mereu văd albă - nemurirea
Şi nu-nţeleg cum faci, apari de nicăirea..

Oricât aş încerca să te alung din mine
Un imposibil gest, un gând ce te aţine:
Eşti învelişul cald al sufletului rece
Şi împietrit în ani de aşteptări pribege.

Unde să plec prin lume dacă în tine-am casă?
Pot să merg niciunde cu dorul ce m-apasă,
Cum să mai curgă râul prin stâncile pustii,
Cum să răsară luna în nopţi dacă nu vii..?

doua puncte tacerile

Nud

Îmi stă Sisif pe braţe şi fluieră hai-hui,
Îmi cere mângâiere şi mă priveşte şui
Când mă opresc în gară să caut trenul lui.
Aş vrea să îl trimit într-o vacanţă lungă,
În palme nu mai ţin zbor diafan, ci stâncă.

În sacul peticit cu bolovani tociţi
Mai duc în spate azi, pe umerii striviţi
Poveri cât Munţii Alpi, iar voi, când mă priviţi
Zăriţi doar ce v-arăt prin masca mea de sticlă,
Deşi sunt doar o frunză prin ceaţa ca o pâclă.

Am chip schimonosit, nu mă privi în faţă
Mi-e carnea despicată, nu-mi trebuie povaţă
Şi-n fiecare zi îmi vând bucăţi din viaţă.
Pe străzi întunecate copacii goi mă dor,
Secundele-aşteptate se scurg din nor în nor.

Eu nu visez la astre, nu caut bogăţii
Am o nevoie simplă: doar dragul inimii.
Mă-ndrept către altare, nu torc filosofii,
Mai urc încă o treaptă, nu-i cale de întors
În urmă, putred, lemnul ţâşnea venin abscons.

Cuvintele prea surde azi nu le mai aud,
Priviri păienjenite îmi ţin obrazul ud.
Când am Sisif pe braţe în suflet mi-este nud...

3.12.2011

Prezenţa ta

Vântul are magia jocului
mâinilor tale în părul meu

soarele se lipeşte în fibre
şi-ţi simt căldura

norii îţi poartă melancoliile
de albastru metalizat
transformându-le în furtunile mele

pe covorul de flori,
în grădina plină de culori
văd ochii tăi zâmbind

foşnetul copacilor poartă în ei
melodia ta

peste toate
atingeri de mătase albă
domolesc nerăbdarea aşteptărilor lungi

4.09.2011

Pas încătuşat

Inspir adânc lumina felinarelor
în aerul calm al toamnei târzii
să pun stăvilare şuvoaielor
ce stau să spargă ziduri sub pleoape.

În piept un dor greu cât o muncă sisifică
se duelează cu prospeţimea aerului
tânjind la firul ierbii încă verde.

Expir.

Zadarnic!

Nici o fărâmă n-ar îndrăzni să iasă
are sălaş cald pe harta inimii.
Toate dantelăriile se derulează
fără noimă în fire de tort
ameţind pe cărări întortocheate.

Brrrrrrrr.

Doar maşini, doar viteze,
ce destinaţii au în graba lor?

Străzile goale se înghesuie la sânul meu
să-şi ia bucăţi de foc,
băncile aşteaptă,
ele mă cunosc cel mai bine
în fiecare iarnă sunt unicul pasager
scrijelind în lemnul moale
tăcerile.

Mi-a rămas doar să aflu
dacă acolo unde-i sfârşitul
începe infinitul.

Aşa sunt eu

Aşa sunt eu: azi veselă, iar mâine tristă,
Aşa cum clown-ul are jumătăţi pe chip,
Nu îmi doresc nicicum să fiu artistă
Aici e locul meu în care pot să ţip.

Nu mi-a plăcut nicicând la circ să merg
Şi dac-am fost târâtă-am stat şi-am plâns,
Căci dincolo de chipul doi sageţile converg,
Un clown doar deznădejde-n fire-a strâns. 

25.08.2011

Cum?

Cum să fac să mă opresc?
Dacă inima-i vioară
Port în ea o floare rară
Cum să fac să nu iubesc?

Cum să ştiu să nu doresc?
Dacă liniştea nu vine
Porţile închise-şi ţine
Cum ştiu lacrimi să opresc?

Cu să nu mai văd nimic?
Dacă oriunde privesc
Eu tot ochii lui găsesc
Cum să cred că e alnic?

Cum să-ncerc să nu vibrez?
Când prin roua dimineţii
Îi dă glas, lumină vieţii
Cum să-ncerc să nu visez?

Cum să pot să nu aud?
Dacă dulcele lui glas
Mă poartă ca un atlas
Cum să pot să mă ascund?

Cum să nu simt adiere?
Dacă mâinile lui fine
Mângâie acorduri line
Cum să nu simt o plăcere?

Cum să pot opri cascada?
Când aşteaptă râu setos
Şi la malul lui prundos
Cum să nu îi văd arcada?

16.08.2011