inventar

atunci când pleci

camerele mele se strâmtorează

ca într-o nucă

tot bagajul se înghesuie

se comprimă

refuz despletirea de gând

coamele cailor

ca fiarele contorsionate

se strâng în ele

atunci când pleci

greierii sapă gropi

în pământul mustind de ape stătătoare

se ascund sub rugina pădurii

şi îşi pun scripca în cuiul cerebral

atunci când pleci

vocea ta răsună în juru-mi

îmi aminteşte de sunetul râului îmbrăţişat de mare

îţi fredonez vocea

ca pe un refren

cu portativul lipit în capătul pieptului

atunci când pleci

rămâne doar un fotoliu

şi biblioteca

în care fac inventarul cărţilor

nescrise de noi

facultativ

 la început erai doar o voce
 caldă senzuală stăpânitoare
 acum şi-a făcut loc în urechea mea stângă
 uneori se joacă prin lobul ei
 ca un râu

 coboară spre umăr
 acolo îmi flutură o eşarfă carmin
 şi sună un clopoţel
 apoi se aruncă
 sub sânul stâng
 marea cu braţele ei de amantă 

 să nu te sperii
 aici nu e locul drugului de fier
 e o lagună albastră
 deloc furtunoasă
 ca o vacanţă
cu delfini ghirlande şi thailandeze

în mătăsuri înflorate
 uneori delfinii sunt trişti
 ori ghirlandele se ofilesc
 rechinii au fost concediaţi
 nu s-au adaptat mediului
 în acest paradis
 şarpele şi mărul sunt facultative

Quasimodo

îmi cârpesc obrazul
nu mai ştiu cum se aplică

mi-a fost biciuit atâta vreme
am un set
tot schimb la fiecare ocazie
am stârpituri găsite în lada cu vechituri din pod
am unele mascate gata de bal
pentru bucătărie-spălătorie-călcătorie îl păstrez pe cel din dotare
e prea obositor să mă transform

încă îmi dau cu stângul în dreptul
oricum nu fac diferenţa între ele
îmi lipseşte orientarea în spaţiu

îmi instruiesc actorii dimineaţa
sunt răzvrătiţi
plătiţi prost joacă doar piesele de duzină
răsfăţatul meu e acela care te iubeşte pe tine
un Quasimodo
prea boem uită să plece

la polul opus
Isolda
am izolat-o
nu-i mai dau roluri şi totuşi îl joacă pe al său perfect
de acolo din prăpastia ei
mai am câţiva actori abandonaţi în ciulinii bărăganului
scripcarii prin grădină

între fire de regina nopţii

actorii pentru sex au fost concediaţi
începusem să urăsc zeflemelele
pentru dragoste încă umblă năuci prin Notre Dame

piese jucate la infinit
actorii mei nu ajung în final
shogunii îi înlătură ca pe daymio
decapitându-i

aşa am pierdut
pe lîngă noţiunea timpului
raţiunea de a fi

mult prea ocupaţi actorii mei nu şi-au căutat
de fapt nici nu s-au gândit că ar avea nevoie
de piepturi pentru râurile amare de sub pleoape
le sunt de ajuns propriile albii
pentru batiste nu e nevoie de instrucţiuni de folosire

floarea de piatră

uneori îmi pare că scrisul înlocuieşte ceva
nedefinit
în adâncul apelor mele
păienjenişul ascunde pasiuni fierbinţi
acoperite straşnic
mă tem să le despletesc

nu vrei să crezi că eşti morfeul meu

noaptea s-a prelins amorfă printre gene
în întunericul oraşului
mi s-a făcut dor de banca tăcerilor mele
nămeţii se înălţau până în cer
şi credeam că pot să ajung la tine

port în poşetă o tabletă de ciocolată
ştiu că ai nevoie de „sentimente dulci"
am pus şi o cafea mare
ţigările... aruncă-le
să nu-ţi pierzi romantismul
nu înţeleg de ce intersectate... totuşi rămân paralele

printre zale
mătasea florii de piatră
în lumina nopţii ce vine

seif

sunt atâtea piedici atâtea diferenţe
de ambele părţi ale fluviilor noastre
cât nu are câmpul flori să poţi număra
însă
nu îmi doresc
să rămân singura care a ştiut

ştie

şi va şti vreodată
că cifrul seifului din inima mea
se află în mâinile şi inima ta
ajută-mă să-l deschid

Cord

vrei să ucizi încetul cu încetul...

probabil îţi va lua cel puţin tot atâta timp

cât ţi-a luat să-mi invadezi celulele cu atomii tăi

un sfert de veac

ai timp

o capodoperă are nevoie de ceva zile

ştii că e o artă să intri în inima unei femei

tu o stăpâneşti atât de bine

eu încercam umil să-ţi arăt

poate prea umil

capodopera este atunci când vrei să ieşi

din cordul prea larg de tine

îţi va fi foarte greu

şi la urma urmei te vei ucide pe tine însuţi

pe rând

unul câte unul

asta faci

te ucizi pe tine

acolo eşti doar tu

câte unul pentru fiecare ceas care ne-a despărţit

nemilos

nu uita să-ţi faci stocuri de ţigări

şi nu nu ştiu limba latină am ştiut atunci demult

acum am uitat tot