să îmi spui tu mie
câte mere coapte
ţi-au trecut prin şoapte,
câte perje moi
te-au iubit în ploi,
câte tinghirele
trecute-n inele
şi câţi struguraşi
zemuiesc sub paşi?
Frunza te-ambrăcat
la bal ai plecat
luminos răpciune
inima-i tăciune,
ochi de căprioară
scutură din fiară
scoarţele pădurii
dezvelindu- ţi nurii,
cu sânu- ţi livadă
pleci ca o naiadă
iei cu tine mură
coapsa îţi tremură,
trupul tău mlădiu
iris argintiu,
părul tău din soare
întrupat în floare.
De-ai trecut prin lan
ţi-oi da un olan
să îmi spui ce faci
cu pierduţii maci
că iubitu-i dus
colo, prin apus
şi îmi e răcoare
palidă cicoare,
mă trimiţi în brume
şi eu n-am cui spune...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu