Probabil...

Probabil că mi-e infinitul dublu
Şi desfrunzirea câte-n palmă toamne am
Să mă tot aflu-n nesfârşit cum umblu
În căutări deşarte din scoarţă-n ram.

Probabil că menirea-mi stă în tine
Şi căutându-te îmi aflu drum de ploi
Să tot renasc, să mor, să-mi fie bine,
Dar niciodată verde pentru pas în doi.

Probabil că iubirea stă în vise
Încătuşată-n iernile spre polul sud,
În floare de cireş amar cuprinse
Menirea mea-i verzie doar cât fructul crud.

Probabil că sărutul a fost clădit
În roza nopţii necuprinsă-ntr-o carte.
Am răsucit o lume pentru iubit
Pădurea de pe-naltul ce ne desparte.

Mă-ntorc mereu gustând din inefabil,
Clipă de clipă strig şi sper. Probabil...