mi-ai acordat atatea dansuri, femeie
carnetelul meu s-a umplut de numele tau
in ultima vreme
ai ales mereu pasul si ritmul
lasandu-ma plimbat, pion umil, te-am privit ca pe o zeie
in drumul nostru catre azi
am gasit si clipa in care sa-ti umilesc auzul fin
cu muzici distorsionate
putregaiuri fara noima
dar stii ce?
atunci cand imi va fi bine,
caci imi va fi mai bine
atata vreme cat roata nu are alte geometrii,
iti ridic piedestalul acela oriunde doresti
si te imbrac in parfumurile din lista ta de asteptare
nu ai auzit de mine niciodata
inainte sa-mi doresc dansuri cu atata ardoare
ti-am spus candva, fara sa patrunzi intelesuri,
ca satulul nu crede flamandul,
as vrea sa-ti fi spus altfel
cu menajamente
dar sigur m-as fi impiedicat
sunt greu de oprit atunci cand pornesc pe un drum
capatul mi-l aflu doar acolo unde am scris in introducere si cuprins
arcurile si rotitele nu cunosc razgandiri
de ce as alege moartea?
istoriile contin si corespondentul meu
padurile traiesc si prin uscaturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu