Dar stăm sub ploi…

Răcoarea serilor de toamnă
Îmi aminteşte c-au trecut
Nopţi lungi în care-ai fi putut
Să-mi spui un: “bună seara doamnă!”
                              Dar n-ai ştiut…

În mierea frunzei efemere
Arama nu s-a aşezat,
Fiori în piept s-au strecurat
Şi stau cum cărţi pe etajere.
                              Dar ai uitat…

C-un fir de crizantemă-mi iei,
Din rafturi, orice carte-ţi place,
Într-un volum de piele-am face
Câte-un capitol nou… sau trei.
                             Dar tace, tace…  

Eu văd că frigu-ţi stă sub haine
Şi nu mai ştii alei spre noi,
Stau crizantemele sub ploi
Şi noi sub muntele de taine.
                            Dar, totuşi, goi…