gimnastici - dansul ploilor ratate

în tăcerile mele stă tot ce vrei să ştii
fiindcă atunci durerea calcă pe cioburi

în jurul inimii scânduri
în scânduri cuie
în cuie rugina

ţi-am scris ploaia asta în vreo patru feluri
nu mi-a plăcut
nu a fost aşa cum ţi-ai fi dorit
vezi? ştiu cum ţi-ai fi dorit
ştiu
dar nu-mi iese, nu sunt acolo niciodată
în unda ta plutesc
dar cuvintele tac
şi nu am dansat de...
nu mai ştiu
acum nu mai ştiu nimic
nimicul e gol
luna îşi trage vălul de argint
şi oboseala asta mă îneacă
fum de foc mocnit

rimele sângerază
într-o zi îţi voi trimite toate ciornele
pline de începuturi
ca noi
neterminaţii unui secol închis
pune-mi zăvoare
rimele sângerează



erai un nor alb
sub clar de lună
răstignit pe cerul prea înalt
amurgul în culori diluate
picta pe boltă pasteluri
rozele oglindite aşteptau în adieri duioase
să alegi
ai primit un fulger, era cupidon
ţi-ai făcut braţele sfori spre pământul îndurerat



erai un nor alb
petale de catifea
purpură setoasă
sub cornul lunii de argint





norul alb plutind pe cer
la apus, ca un stingher
era plin de dor şi-avea
dorul dus la roza sa
cupidon în arcul lui
a pus raza soarelui
şi un fulger în amurg
a făcut din nor un rug
jarul prins de raza lunii
s-a legat de câmp cu funii
şi-a-nceput din nor să cadă
trupul său, dansând pe stradă


norul alb îşi căuta
în grădină roza sa
dansul ploii şi-un sărut
în corolă  desfăcut
până-n zorii plutitori
calde razele prin nori


durerea calcă pe cioburi
rimele sângerează

norul alb