ţi-am dat bucăţi din suflet
le-ai aruncat
sau poate doar cu ele te-ai jucat
ţi-am dat mirarea ochilor mei
ţi-am sfredelit adâncul sufletului
să pot găsi un licăr de speranţă
speranţă că ce? întrebi
adie un vânt uşor
mai spre est e un norişor
nu mă vând
mă aştern iarbă sub tălpile tale
şi te chem în fiecare zori de ziua
să ţi le sărut cu rouă
nu mă vând
fiecare ceas naşte cuvinte pentru tine
ţi-am trimis toate monologurile
în cale ice-bergul a zădărnicit paşii
am fredonat împreună titanicul lui Celine
cu braţele fluturând
izbitura ne-a propulsat înapoi
în oceanul de gheaţă al tristeţii
acum e rândul meu să te las în plutire
plec eu
peste veac
netrăita iubire
va fi piesă preţioasă de muzeu
să n-o vinzi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu