Să iau durerile-ntr-o zi
din pieptul meu. Ce-ar fi?
Să ţi le dau ca amanet
pe-o filă de caiet!
Să te pătrundă gheara lor,
aşa cum strângi uşor
cu ochiul tău anost, perfid
în care să te-nchid.
Să rup din foaia de caiet
bilet după bilet,
să pun rânjind pe fiecare
semne de-ntrebare.
Şi-atunci vei ştii cum e să dai
copitele de cai
şi-n capătul unei mirări
să-ţi flutur cugetări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu