scoate-mi inima să mă pot concentra
şi vertebrele să nu pot riposta
scoate-mi ochii să nu mai visez
smulge-mi tălpile să nu mai valsez
naşte-mi o poarta
încuie şi-aruncă
în marea adâncă
pe sub o stâncă
în cuib de rugină
cheia divină
să-ngropi o vină
de-a te dori
omoară-mi si timpul
rămas fără tine
că noaptea ce vine
voi coborâ
în marginea lumii
la capătul lunii
cu noduri si funii
într-un abis
pleacă din mine
lasă-mă-n golul
fără cuvinte
fără destin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu