Mă-ncălzeau sub pleoape raze
De sub ceţuri, printre nori,
Erau singurele oaze
Stânca şi-un copac cu flori.
Sub o salcie pletoasă,
Într-un parc plin de antren,
E o lebădă spumoasă
Ce pluteşte pe-un catren.
Ea stă singură şi-aşteaptă
Pe o bancă-ndrăgostiţi,
Să audă-n taină-o şoaptă
Aşa, ca-ntre vechi iubiţi.
Se zăresc în depărtare
Două siluete moi,
Sub castanii duşi de floare
Sentimentele sunt noi.
Merg agale şi sunt prinse
În balans de sărutări,
Felinare sunt aprinse,
Luna vrea îmbrăţişări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu