mamă, femeia din tine a uitat să se nască
a rămas undeva, ancorată în polii unui timp fără arc
eu am luat sămânţa udă a unui dor fără sfârşit
mai ai un vlăstar
el ţi-a luat zâmbetul
l-a făcut punte între cei patru copaci din cămin
ştiu
te-a zămislit un fulger
din el ai făcut şiraguri de mărgăritare
cusute în nopţi albe
să-ţi fie răsărituri
din mărul fulgerat
cuprins în lutul dimineţilor fără glas
ai frământat norul căruia să îi fii rază de soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu