când...

...tocmai îmi pusesem vălul peste ochii plini de ceaţă
când mirarea-şi umflă pieptul ca păunu-n dimineaţă
...tocmai îmi urcasem vara pe un stâlp de telegraf
când fereastra mi-o deschise ca un simplu caligraf
...tocmai colo sus urcate ziua nu le văd de soare
când coboară noaptea-n vârfuri nu le văd de felinare
...tocmai ele ca orbeţii trecători prin cuib de cuc
când se-aruncă dinspre ceruri pe pamânt frunze de nuc
...tocmai azi muri bătrânul găunos şi putrezit
când cu lama-n jugulară bietul... nu s-a mai trezit
...tocmai de la capitală i s-a-ntors copil de ţâţă
când o creangă mai uscată şi un pas călcat pe-o mâţă
...tocmai ce îl tulburară, din rodirea lui de tigvă,
când vestale nuci căzură pe pământ, pentru colivă...