Să-ţi fiu apă, tu văpaie

Dacă mă iubeşti să-mi vii pe terasa unui vis
cu-a ta flacără în piept, sus, în arcul din Paris
să te-aşez bijuterie peste inima-mi albastră
clopoţel de-argint sub piele, vino tu, din toamna noastră.

Dacă dragostea învinge fluturii se fac pâraie,
să pui fruntea ta pe sânu-mi, să-ţi fiu apă, tu văpaie,
candelabrele să cânte în lumini de lumânări,
noi topindu-ne ca ele să visăm grădini de flori.

Dacă noaptea asta vine cu amorul pe sub pleoape
să mă-nlănţui cu săruturi, să îmi fii cât mai aproape,
să ne cheme zorii-ntrânşii, plicisiti de-atâta rouă,
să vânăm în iarba verde fluturi albi si vieţi vreo două