Desanţii îţi joacă în vene,
Vermeer îţi
umple ulcica,
Străbaţi cu un
deget, alene,
Măsori cu
privirea vâlcica.
Stângace mişcare
şi verşi
Bordeaux pe
satin arămiu,
Te-apropii de
nurii mei şterşi
De vinul rămas
balsamiu.
Vitralii deschise
şoptind
Că Dunărea
intră în mare,
Cu mâna mea
stângă cuprind
Desanţii pierdutelor
care.
Te-mbeţi cu
parfum dantelat,
Sub borul prea
larg mă cuprinzi,
Te pierzi pe
un cer pastelat
Şi Dunărea-n
mare cufunzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu