glasul iubirii mele

Unfortunate love
29 ianuarie 1989

Once, I meet a nice boy
I loved him more and more
I didn,t take love as a toy
You can play with on the floor

We went for a walk as strays
He said: "marryed me soon!"
I only looked to his face
I only looked at the moon

One day he told me what he saw:
"By nature you are very sad!"
But for that there's not a law
And I thought it's better, I was glad

When he told me that is all
I left as a torrent step
My tears stopped in my soul
And paralysed my leg

All the people have a lover
What's love? I want to know!
All the people love each other
What's love?  How does love show?

Tell me why nobody loves me
 Tell me why nobody wants me
Tell me why nobody sees me
Tell me why nobody loves me



Unde ritmul nu se va opri

7 ianuarie 1989

Unde ritmul nu se va opri
Aici în această lume
pe mine tu mă vei găsi
Chiar muzica îţi spune

Şi mă simt ciudat
În ritmul ce mă-nalţă
Când visul mi-a plecat
Şi să colinde-nvaţă

Te cheamă muzica
Te chem iubitul meu
Te cheamă inima
Să-mi fii-n dragoste zeu

Trăieşti în mine
Eşti muzica ce-ascult
Dragostea mea vine
Din visul de demult





Ce e sărutul... 
29 octombrie 1988 



Ce ideal măreţ un om mai poate avea
Când mai presus de-orice e însăşi dragostea?
Ce clipe mai neclipe trăind mai poţi simţi
Când nici pământ nici apă reale nu pot fi

Doar un sărut şi totul este neant şi vis
O mângâiere-aevea te-aruncă spre abis
Sărutul dragostei chiar timp şi nori dilată
Doar vis devine-atunci când teama se arată

Nu e iubire-aceasta, e doar o amăgire,
Căci ideal sau viaţă e numai plăsmuire.
Cât un sărut durează - dragostea-i de o clipă
Şi-apoi un suflet tandru poveste înfiripă...




Eu ne visam...
9 septembrie1988




Mă izbesc de dragostea ta
Ca de zidul tăcerii mele,
Te împiedici de privirea mea
Ca de cuvinte prea grele.

Nu ştiu să-ţi fi spus vreodată:
Să rămâi ce mult îmi doresc!
Eu nu ţi-am spus niciodată
Cât de mult şi frumos te iubesc.

Nu ştiam ce putea să te-alinte
Când mă îmbrăţişai duios,
Eu nu găseam cuvinte
Ca să-ţi pară mai frumos.

Eu ne visam pe-o plajă-n zori
cântând ca cerul şi ca marea,
Noi doi eterni, nemuritori
Doream să mistuim ninsoarea.


Amurg 

octombrie 1988 


E-amurg de dragoste
în anotimpul a iubi.
E rece
şi plouă
peste plopii pregătiţi de toamnă.
Plouă...
şi mă săruţi.
E-ntâia sau ultima oară?

E-atât de timp,
deşi e-atât de rece
E-acelaşi ceas,
deşi o vreme trece
E-amurg de dragoste
în anotimpul a iubi.



Încurajare
3 septembrie 1988

Tu mă chemi, mă strigi mereu
M
ă visezi, ţi-e dor şi greu
Te-a
ş visa şi-aş tot veni,
Dar eu nu mai pot iubi.

Şi de ce să mai iubesc
Dac
ă tot mereu greşesc?
Ca s
ă-mi pierd mândria toată
Şi iubirea-nflăcărată?

Nu mai vin, nu mai iubesc
Nici nu pot s
ă mă gândesc
Dac
ă ar fi ca alt fior
S
ă mă prindă-n al meu zbor.

A
ş iubi dacă-nainte
Nu a
ş fi rostit cuvinte,
Dac
ă dragostea cea mare
Era doar o întâmplare.

Nu m
ă pierzi, deci nu mă plânge
Şi în braţe nu mă strânge,
C
ăci atunci mai mult doresc
Ce a fost s
ă regăsesc.

Las
ă totul când în zare
Va ivi iubirea mare,
Las
ă totul, nu veni
C
ăci eu nu mai pot iubi! 





Veşnica iubire totală
29 august 1988


 
Mă doare privirea ta
Mă dor cuvintele tale
Mă doare tristeţea mea
Mă dor tristeţile tale


Nu mă privi pentru că privirea ta
îmi mângâie sufletul
şi, deşi nu ştiu ce ascunde,
îmi aprinde totuşi tristeţea
de-a te iubi total
fără ca tu să poţi bănui.
Eu îţi sărut privirea
şi o pun în piept ca pe o floare
să pot vedea lumea
cu ochii iubitului meu.

Nu rosti nici un cuvânt
căci cuvintele tale
îmi trezesc speranţa
care doarme pe perna iubirii mele totale
fără a avea sau a găsi
un semn de aprob sau dezaprob.


Priveşte-mă atât cât să pot strânge la piept
un buchet mare de priviri;
Priveşte-mă până când vei seca
toate lacrimile vărsate la auzul cuvintelor tale!

Vorbeşte-mi atât cât să poţi umple
spaţiile goale lăsate în cartea iubirii mele totale;
Vorbeşte-mi ca să pot plânge
ascultând cuvinte cu care
să mă poţi arunca la polul opus polului tău!

Striveşte-mi tristeţea greu suportabilă,
sfâşi-o în bucăţi pentru a nu se mai
întregi vreodată,
împrăşti-o apoi în toate colţurile lumii
pentru a nu o mai găsi
când o voi căuta
printre hârtii şi idei prea arse
de înăbuşitoarea singurătate,
de sărut hrănit
doar cu naivitatea iubirii totale.

Părăseşte tristeţile tale greu suportabile
de a fi iubit total
prin simpla mea existenţă,
de a fi iubit imperfect
prin complicata existenţă
a nenumăratelor iubiri ce te-nconjoară;
Lasă-ţi triteţile pe file de caiet
deschis doar în zilele marilor iubiri,
apoi rupe în bucăţi fila
şi zvârle-o ca pe mănuşa provocării la viaţă!

Întristează-mă până când eu însămi
voi deveni o tristeţe,
Întristează-mă până ce îmi va plesni
inima neîncăpătoare şi se vor vărsa lacrimile
Peste veşnica iubire totală!





Omul de negru cu ghitara 
21.05.1988 





Trece visand, trece doar vara
Omul de negru, cel cu ghitara.
Nu se opreste si nu alearga,
Colinda mereu lumea intreaga.


Nu-l ocoliti si nu-l opriti,
Din calea lui sa nu fugiti!
Are nevoie sa va mai vada
Cantand, visand cu el pe strada.

Nu-i cunoscut, dar este mare,
Nu e un simplu oarecare,
Nu il mintiti, nu il tradati!
De firea lui nu va mirati.

De el sa nu va fie teama,
Sa il luati oricum in seama;
Chiar daca spune sau asculta,
Orice ar fi: el va infrunta!

El nu va da si nu va cere,
Chiar de ii dati tot cu placere;
Nimic nu-i este de trebuinta
Pentru-a lui lunga suferinta.

Canta mereu, nu se opreste,
Canta si-atunci cand va vorbeste,
E viata lui toata un vers
Chiar daca are mult de mers.

Trece visand, trece doar vara,
Omul de negru, cel cu ghitara;
Planeta lui nu e Pamantul,
Ci alta ... poate chiar Cuvantul!








Netimpul
24.03.1988


 
Mi-ai găsit un loc sub soare
Ca să-mi furi o sărutare,
Mi-ai găsit un loc în stele
S-aduni gândurile mele

Sărutul mi l-ai furat,
Nu ştiu unde l-ai lăsat
N-ai strâns gândurile toate,
Le-ai lăsat împraştiate

Mi-ai luat mâna-n mâna ta
Şi-am plecat pe drum aşa
Să găsim o altă lume
Tot de vis şi de minune

Am găsit noi lumea care
Veşnic are o-ntrebare,
Liber era locul nostru
Prea devreme lângă restul.

Căutat, găsit, pierdut...
Lumea noastră de demult
Trebuia să-nceapă mâine
Rândul nostru nu mai vine...

Ţi-am dat dorul şi l-ai dus
Undeva... pe la apus,
Ţi-am dat dorul şi-ai plecat
Să îl duci la-nsingurat

Lumea te-a văzut şi-a spus,
Pe un ton tare şi sus
Că tu eşti acel supus
Ce nu ştie ce a spus

Visul mi l-ai aruncat
Într-un colţ... şi s-a uscat,
Visul meu mi-ai spus că este,
Făra veste, o poveste...

Şi soarele te-a certat
Fiind foarte-nsingurat
Te-a-ntrebat cu voce tare
„Când te vei trezi tu oare?”

Aş ocoli lumea toată
Să te întâlnesc o dată
Dar oricând ne-am întâlni
Tot aşa s-ar mai sfârşi...




Trimite-mi urgent dragostea
28.02.1988


Tu să-mi trimiţi urgent
dragostea intr-un pachet!
Asear
ă-am fost să ma plimb
şi-am pierdut grămadă de timp,
Am pierdut... în sfâr
şit,
dragostea nu-i de g
ăsit.

Trimite-mi foarte repede
cât încape dragoste,
s-o împachetezi frumos
po
şta vine pe jos,
s
ă vadă toţi că-mi trimiţi
dragoste, nu biscui
ţi!

Tu s
ă-mi spui dacă-mprumut
sau dac
ă plătesc mărunt,
am în loc de buzunar
file de calendar,
filele cu zilele
când arunci iubirile...
 



Glasul iubirii mele 

31.01.1988 





Sunt tot aici iubitul meu
Nu am plecat din gândul tău,
Te privesc cu drag mereu
Doar te privesc...mi-e greu...

Mi-e dor de iubirea noastră
O caut pe fereastră
Mi-e dor de floarea din glastră,
E departe acum raza noastră...




Vânt - ca şi noi 

16.10.1987 




Noi, întunericul şi frunzele,
Noi, felinarul şi castanele,
Suntem noi pe o bancă şi vântul
Suntem noi: tu, eu şi cuvântul.

Sunt în noi gânduri şi cuvinte
Se-nvolbură toate în minte
Chiar şi iubirea, parcă nu-i clară
Iar vântul o duce spre vară.

Priveşte cum cad frunze peste noi
Priveşte, te rog, nu da înapoi,
Priveşte cum se înalţă iubirea
Priveşte, te rog, amăgirea.







În anotimpul ruginiu 
10.10.1987 




Toamna a venit din nou
Frunzele-au mai ruginit o dată
Vântul lasă în urmă ecou
Se aud paşi de vară-ndepărtată.

Marea e tristă şi parcă ar vrea
Să se ascundă departe
Cum să cuprindă mereu ziua grea
Valul, nisipul, cerul...şi toate?

Se-ndepărtează uşor cuvinte şi frunze
Pleacă din nou lumina de vară
În mare nu mai sunt meduze
Iluzii se pierd...le voi găsi iară?

Semn de-ntrebare peste vise şi străzi
Un gând prăbuşit peste lume
E toamna aceasta ce cumpără prăzi
Dezlegând mari iubiri când soarele-apune...
 




Pictură în sufletul meu 
08.10.1987 




Frunze dansează-mpreună cu noi
Se aud mii de foşnete-n noi şi-napoi,
Ne e sufletul greu de atâta iubire
Şi-am vrea s-alungăm orice amintire.

Torente de lacrimi încep a goni
Din ochii mei, din noapte şi zi
Dragoste, fugi cu lacrimi şi frunze!
Nu aştepta nimic, ele-ţi sunt călăuze.

Dar unde să plece, pe poteci murmurând?
Sau poate cu luna şi marea cântând?
Până se va usca şi apoi se va-nneca
Drum lung va străbate prin furtuna grea.

Eu nu-i spun nimic, nici bun rămas
Cad ca o frunză foşnind sub un pas,
Alunec pustie în mare ca lacrima
Îmi las ochii să bată la poarta ta.

Hei, voi, cuvinte...cuvinte...
Găsiţi-vă cele ce pot să-mi alinte
Toate gândurile, toate amintirile,
Să-mi oprească din zbor privirile.




Navă pentru iubirea ta
23.09.1987
 
Aş vrea să pot fi privirea ta
Să mă înalţi mai sus ca orice stea,
Răsuflare de-aş putea să-ţi fiu
Şi pe buze cuvântul pustiu.

Să-ţi fiu pe-obraz lacrima-mpăcării,
În glas să-ţi aduc cântul rechemării,
În palme să-ţi fiu roua dimineţii,
Simplu popas în cumpăna vieţii.

În gândul tău să fiu aş vrea
Să-ţi pot îmbrăţişa iubirea,
În cale să-ţi fiu adiere
Să-ţi simt din suflet a ta durere.

Pentru tine să fiu în orice mişcare
Dulce, caldă, cerească alinare,
Inimă să-ţi fiu şi vis frumos,
Lună, cer şi stele - tablou miraculos.








Deseară-ţi voi spune
28.08.1987



Deseară te voi întâlni din nou,
Vom fi împreună un singur ecou;
Să mă aştepţi oricât, am să vin
Deseară să-nvăţăm mai mult să iubim.

Îmi place în sufletul tău,
Să laşi fereastra deschisă mereu,
Proaspătul aer… această minune
Să o păstrezi vie pentu mine.

Mă săruţi, mă priveşti, parcă plutesc,
Nu ştiu nici acum dacă aievea trăiesc,
Alungă-mi şi ultimul nor din gând
Spune-mi ce suntem aici, pe Pământ?

Deseară mă vei întâlni din nou,
Vom fi împreună un singur ecou,
Am să te-aştept oricât, ai să vii?
Deseară să-nvăţăm mai mult a iubi.






Întreb 
15.06.1987 


Întreb visul ce-i cu mine
Şi îmi spune că exist,
Trăiesc cu adevărat în vis,
Dar eu nu cred în minuni!
Îmi adun puterile şi strig la tine…
Visul nu s-a terminat
Nu mă auzi? Au auzit toţi pământenii,
Tu ce faci? Nu mai trăieşti?
Sau ai îmbătrânit de când nu ne-am văzut?





Iubirile sunt zăpezi trecătoare 
30.01.1987 



Iubirea ne desparte, ca şi zăpada, e rece...
Şi gândul meu nu ştiu unde-a rămas,
Vântul îl îngheaţă, la tine nu petrece,
Noi nu mai suntem, nu se aude nici un glas.

Pe drumul fără capăt încerc să te găsesc,
Norii mă privesc, vântul mă-ntreabă de ce plâng,
Chipul tău iubite nici nu mi-l amintesc,
Eu mă gândesc la tine şi visele mă-nving.

Zăpada e prea alba, e noapte şi îngheaţă,
Eu sunt o mică parte din ea: un fulg,
Un bulgăr sau poate-un om de gheaţă
Ca şi sărutul tău din acel ceas prea lung.

Liniştea o ascult, dar glasul tău aud,
Ceasul a stat, lumina privirii s-a stins,
N-am uitat ce atunci am crezut
Şi iarna mă-ngheaţă în vis... 


Elegia dragostei 
09.12.1986 



Unde eşti tu, cel ce mi-a luat iubirea?
Unde eşti tu, la ce ţărm ai lăsat amintirea?
Ce mult, foarte mult te iubesc, nu-mi înţelegi amăgirea
Chiar de te ascunzi, te va ucide mărginirea...

Îţi spun că te iubesc, dar nu mă auzi,
Plopii de ploaie, ochii de lacrimi sunt uzi
Gândurile-ţi sunt prea departe de noi,
Ce flori să-ţi aduc pentru o iubire în doi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu