8 iulie 2014

vieţi paralele



derulez filmul a două vieţi paralele
cea pe care o am
care privită dinafară pare desăvârşită
se desfăşoară între aceleaşi mucegaiuri
pereţi scorojiţi
între care neputinţa a devenit lagăr
speranţa o penitenţă

şi cea pe care o caut
cea în care am voie să dărui
să îmbrac pământuri fertile
în copaci veşnic înfloriţi
cea în care păsăile nu pleacă
şi iernile nu vin

nu ştiu de ce...
pelicula mea are un singur personaj
acelaşi
mereu
tu

când mi-ai spus că filmul tău
e strâmt
că nu încap în el mătăsuri şi lacrimi
că ai vrea să rupi pelicula...
aici lagărul meu a dispărut
s-a disipat în neant
un urlet... un deşert... o furtună...

nu le pot stăpâni
doar le îmbrac în cuvinte şi vise
le fac ghem
îl compun
îl descompun
aşa îmi imaginez că îţi mângâi visele
şi pot derula vieţile paralele
în balanţă...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu