7 iulie 2014

Veşnica iubire totală



Mă doare privirea ta
Mă dor cuvintele tale
Mă doare tristeţea mea
Mă dor tristeţile tale

Nu mă privi pentru că privirea ta
îmi mângâie sufletul
deşi nu ştiu ce ascunde
îmi aprinde totuşi tristeţea
de-a te iubi total
fără ca tu să poţi bănui
Eu îţi sărut privirea
şi o pun în piept ca pe o floare
să pot vedea lumea
cu ochii iubitului meu
Nu rosti nici un cuvânt
căci cuvintele tale
îmi trezesc speranţa
care doarme în perna iubirii mele totale
fără a avea sau a găsi
un semn de final

Priveşte-mă atât cât să pot strânge la piept
un buchet mare de priviri
Priveşte-mă până când vei seca
toate lacrimile vărsate la auzul cuvintelor tale

Vorbeşte-mi atât cât să poţi umple
spaţiile goale lăsate în cartea iubirii mele totale
Vorbeşte-mi ca să pot plânge
ascultând cuvinte care
mă pot arunca la polul opus polului tău

Striveşte-mi tristeţea greu suportabilă
sfâşi-o în bucăţi pentru a nu se mai
întregi vreodată
împrăşti-o apoi în toate colţurile lumii
să n-o mai găsesc
printre hârtii şi idei prea arse
de înăbuşitoarea singurătate
de sărut hrănit
doar cu naivitatea iubirii totale

Părăseşte tristeţile tale greu suportabile
de a fi iubit total
prin simpla mea existenţă
de a fi iubit imperfect
prin complicata existenţă
a nenumăratelor iubiri ce te-nconjoară
Lasă-ţi tristeţile pe file de caiet
deschis doar în zilele marilor iubiri
apoi rupe în bucăţi fila
şi zvârle-o ca pe mănuşa provocării la viaţă
Întristează-mă până când eu însămi
voi deveni o tristeţe
Întristează-mă până ce îmi va plesni
inima neîncăpătoare şi se vor vărsa lacrimile
Peste veşnica iubire totală

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu