5 iulie 2014

Un suflet încă viu



Când soarele tăcea pe-aripă de cocor
Raza lui cădea cu stropii unui nor,
Picurând pe frunza aramei din stejar.
Aşa ieşi din luturi o ciută, în brumar.

În pielea ca de lapte şi părul rubiniu
Cuprindea pădurea în pas uşor târziu,
Cu priviri plecate înspre infinit
Căuta seninul cu ochiul înăsprit.

Patru ursitoare în taină i-au lăsat
Patru anotimpuri în cufăr cu lăcat
Şi-o eternitate pierdută-n căutări
Cu visul rătăcit în veşnice-amânări.

În primăveri mustind de doruri în şirag
Îşi iubea străbunii cu ghiocei în prag,
Îi arătau că ruga se-nalţă către cer
Şi-un fir de grâu e crezul: „trăiesc, iubesc şi sper”.

În verile fierbinţi de amăgiri şi ploi
Credea în „cartea nunţii”, credea în vals în doi,
Iluzii aurite şi doar un vis avea:
Poveste de iubire cu Jim şi cu Vera.

Rodul verii-albastre – un pui de cerb cules
I-e toamnei bucuria şi răsărit în mers,
E zâmbet şi culoare, e curcubeu şi pace,
Cu dimineţi senine primăvara-ntoarce.

În arama toamnei sticleşte uneori
Gheara ei de gheaţă, a iernii, prin ninsori
Şi moare-n trup o vară născută prea târziu,
Rămâne căutarea şi-un suflet încă viu.

Lucrare de Nynna Vizireanu

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu