4 iulie 2014

Te spun uitării



Spun uitării să vină-n zori să-ţi dea
 ce ţi-a furat: cupa cu iubire
 ce ţi-a luat: zborul de  uimire
 să-ţi dea-napoi, flămândă, liniştea.

 Tu cheamă ploi, pune-le-n rotire
 deşertul meu de inimă şi-n ea
 să pui zăpezi de dor şi-n iarna grea
 misive roz - singura menire!

 Strig uitării să-ţi lase-un albatros
 cu marea lui şi podul unui vis,
 când primăveri am aruncat pe jos
 şi am pierdut Titanicul promis.
 De câte ori din largul furtunos
 am ancorat pe ţărmul interzis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu