4 iulie 2014

Te am



Te-am iubit terestru, chiar şi extra, poate
Când în ochi de lună te-am văzut dorind,
Te-am iubit cu lacrimi, renunţând la toate
Râvnele din lume, ca pe un colind.

Te-am ţinut în mine fluture sihastru
Când mă legănai pe deasupra mării,
Tu ai fost petala dorului albastru
Cu puterea florii-n arcul neuitării.

Te-am visat în veacuri, poate în milenii,
Când erai copacul însetat de ploi,
Te-am visat cireşul parfumând vecernii
Şi sub el, adesea, treceam la braţ şi noi.

Te am doar în iluzii, dar eşti cuprins în atrii,
Delfin în marea noastră îmi joci în piept mereu,
Iubirea mea e ploaie, veşmântul unei patrii,
Pe norul violet cu-n singur Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu