5 iulie 2014

Taina



În oraşe de fier
Ne mai mor, ne mai pier,
Sub căruntele ploi,
Paşii grei, paşii goi.

În pădurea de biţi
Sunt poeţii cuminţi
Cu liane de dor,
Păsări albe în zbor.

Între dale mai ţes
Un întreg univers,
Mai aproape de cer
Unde urile pier.

Între maluri şi stânci
Ochii lor ca de prunci
Cu lumină în ei
Au sclipiri ca de zei.

Taina coptului grâu
Şi cristalul din râu
Puse-n glasul duios
Şi în pas mătăsos.

Taina stă în cuvânt
Şi în har, şi ne sunt!
Sunt poeţii cu minţi
De la sfinţii părinţi.

În duminica lor,
Cu aripi de cocor,
Cu ninsori ne cuprind
Tainic sfântul colind.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu