4 iulie 2014

Sărutul în ploaie - un ultim destin



Cînd visul dispare şi ploaia mă-ntreabă:
“Tu, ce faci, femeie? Nu vii să dansezi?!”
Desculţă, pierdută, spun:
“Ce-atâta grabă?
E drobul de sare deasupra, nu-l vezi?”

“Aleargă în ploaie, felină rebelă!
Naivă şi tandră,
nălucă oarbă
Ia-ţi clipa cu tine, nu-i pune umbrelă
Şi cântă-mi albastru, în el să ne soarbă!”

Descarcă-te nor în tunet şi fulger,
Despică arome din plumbul anost!
În golfuri bengale fă-mă să sânger
Cu Indii, Shambale-n deşertul ce-am fost!

Să picuri încet, să intri în coasta
Din care mă rupi, şi naşte-mă iar!
Cuprinde-mă-n tine, celesto, în vasta
De mici infinituri, să nu-mi fii zadar!

Ascunde-mă-n tine (şi ploaia dansează),
Cu tălpile goale ferice îţi vin,
Genunchii de sânge în rugă-mi pulsează,
Sărutul în ploaie e-un ultim destin...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu