4 iulie 2014

Să te ştiu cum n-am ştiut



Cât aş vrea în poarta lunii
În mirarea ta cu sânii
Să te mai dezmierd cât ţine
Cerul soarele în mine
Să te sorb din ochi în ochi
Ca pe-un cântec de deochi
Să te sorb din gură-n gură
Ca pe seva dintr-o mură
Să te sorb în mine tot
Şi în pântec să te port
Să te ud cu apă vie
Să-mi fi perlă-n cochilie
Spicul dintr-o pâine albă
Să îţi fiu în carnea dalbă
Să îmi creşti pe creangă mugur
Când e soarele în strugur
Să n-adoarmă norii-n
lună,
Să ne plouă-o săptămână
Când colindul pe câmpie
Se dezbracă-n zori de ie

Tu sămânţă eu pământ
Ridicăm din crudul gând
Un mileniu jumătate
De amoruri piperate
Să-mi fii prunc să îţi fiu mama
Vălurit ca mânzu-n coamă


Hai să te cuprind să-mi vii
Cum îşi intră noaptea-n zi
Cum îşi intră râu-n mare
Şi cum intră ploaia-n floare
Noapte noapte vino-mi lângă
Să iubesc să îmi ajungă
Până-n capăt de deşert
Sus în munte să te iert
Până în adâncul mării
Şi până-n înaltul zării
De la dansul inuit
La haiku-n răsărit
În tăcerea picăturii
Când sărută poala gurii
Mai încet ca la-nceput
Să te ştiu cum n-am ştiut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu