6 iulie 2014

Rondel în şomaj



Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,
Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat,
Rezist, am pieptul tare şi-o doză de curaj:
Mai urc pe trepte, încă, spre gândul ne-mpăcat.

Să nu îmi spui că toamna e frunza în picaj!
Am să te ţin departe, am nasul ofensat,
Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj,
Mi-alungă tumultoasa dorinţă din palat.

Ca greierii mă tângui şi cad pe sub sondaj
Când pierd un an pe tuşă, cu zborul deturnat,
Nu am ştiut că muşchiul va creşte în penaj
Şi mi-a plecat năravul 'napoi, la dezvăţat.

Îmi bate-n uşă iarna cu tentă de şomaj!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu