8 iulie 2014

Rochia roşie – fotografie



ţi-am luat cu împrumut rochia aceea roşie
de mătase cu decolteu generos...
ţi-am luat şi iubiţii
nu m-a ştiut nimeni m-am rezumat la oglinda mea
rochia nu ai purtat-o iar iubiţii i-ai părăsit mereu pentru Poezie
cred că poezia e ca rochia
 pui în ea istorii sentimentale
prăpăstii şi înalturi
furtuni şi răsărituri şi... pufff
suflă un vânticel
rămâi goală
ori te agăţi în trandafirii aceia roşii
pe care ţi-i tot vâr sub nas
tu pleci şi în urma ta firul se deşiră
crezi că vin iubiţii tăi să facă ghem din firul ei?
nu, nu, nu...
ei vor sta înaintea ta holbându-se la nurii tăi
care se dezgolesc la fiecare pas...

îţi rămîn în urmă mere verzi mere roşii
trandafiri galbeni şi fluturi albaştri
apoi te părăseşte şi mereu vine alta
devoratoare
nu-i aşa că numai când ţâşnesc din pieptul tău cuvintele şi le aşezi ca o gheişă în ritualul ceaiului
abia atunci simţi că ai purtat zece rochii roşii de mătase
 Numai atunci poţi fi senin - verzuie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu