8 iulie 2014

Restul e tăcere



Nu mai sunt cuvinte între noi
s-au arcuit peste norii ursuzi
iar zborul e un pas de dans
în acorduri de clape rătăcite
Senin
Şi totuşi...

Să fie drumul prea lung?
Să fie marea prea adâncă?
Să fie zbaterea aripii atât de lentă?
Să fie zbuciumul valului prea mut?

Se închid scoici a noapte peste noi
cu ele toate anotimpurile îşi varsă amintirile
în ochii singurului cal alb înaripat
sol rămas între o aripă şi un zbucium,
între o zbatere şi o învolburare
între două clipiri de pleoapă...

Sunt prinsă iubite veşnic
în armonia cântului tău
uneori cred că nu mai am nevoie de aer
fiindcă te respir
şi ştiu că oriunde ai fi
s-a născut un mal şi pentru noi
atât mai pot simţi
restul e tăcere...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu