8 iulie 2014

Quasimodo



îmi cârpesc obrazul
nu mai ştiu cum se aplică
mi-a fost biciuit atâta vreme
am un set
tot schimb la fiecare ocazie
am stârpituri găsite în lada cu vechituri din pod
am unele mascate gata de bal
pentru bucătărie-spălătorie-călcătorie îl păstrez pe cel din dotare
e prea obositor să mă transform

încă îmi dau cu stângul în dreptul
oricum nu fac diferenţa între ele
îmi lipseşte orientarea în spaţiu

îmi instruiesc actorii dimineaţa
sunt răzvrătiţi
plătiţi prost joacă doar piesele de duzină
răsfăţatul meu e acela care te iubeşte pe tine
un Quasimodo
prea boem uită să plece

la polul opus
Isolda
am izolat-o
nu-i mai dau roluri şi totuşi îl joacă pe al său perfect
de acolo din prăpastia ei
mai am câţiva actori abandonaţi în ciulinii bărăganului
scripcarii prin grădină
între fire de regina nopţii

actorii pentru sex au fost concediaţi
începusem să urăsc zeflemelele
pentru dragoste încă umblă năuci prin Notre Dame

piese jucate la infinit
actorii mei nu ajung în final
shogunii îi înlătură ca pe daymio
decapitându-i

aşa am pierdut
pe lîngă noţiunea timpului
raţiunea de a fi

mult prea ocupaţi actorii mei nu şi-au căutat
de fapt nici nu s-au gândit că ar avea nevoie
de piepturi pentru râurile amare de sub pleoape
le sunt de ajuns propriile albii
pentru batiste nu e nevoie de instrucţiuni de folosire


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu