5 iulie 2014

Ochii mei văd doar prieteni



Prieteni? Am o mie sau poate-un infinit:
Din soare-n zori de zi, din lună-n asfinţit...
N-am vreme să număr, iubesc fără pricină
Tot ce mă-nconjoară, cu sau fără vină.

Din razele de soare iau bucuria vieţii,
În iarbă alerg prin roua dimineţii.
Îmi iubesc şi norii când îmi adună ploi,
Căci râurile curg spre mare, în şuvoi.

Cercuri de lumină mă-mbracă în inele,
Păsări dragi mă-nvaţă zborul către stele.
Poduri peste mări nasc ale mele gânduri,
În zăpezi văd holde, fluturi văd şi-n prunduri...

Patru anotimpuri şi al iubirii-n plus
Îmi presară flori din zori până-n apus,
Toţi copacii-mi cântă cu foşnete duioase,
Nu mă înfioară drumuri furtunoase.

Îmi iubesc poeţii care m-aşteaptă seara
Între rafturi pline, mi-aduc primăvara,
Chiar într-un fir de apă văd râul cristalin,
Iar într-un copăcel văd munţi, păduri de pin...

Când hiene-şi scot colţii lor şi gheare
Eu le văd un licăr într-un suflet mare
Şi cum toate-acestea mă iubesc pe mine
Mie-mi este foarte... foarte drag de tine...!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu