5 iulie 2014

O hartă - tatălui meu



Întoarcerea în lut pe drum deschis de sfinţi
e ruga de pe cruci, e ruga de părinţi,
e naşterea dintâi în lumea fără grai
în care înger eşti, în care, tată, stai.

Cu mâinile trudite te-ai dus o vreme, poate...
Acum eşti o lumină în veacul meu şi toate
câte-ai ştiut să-mi laşi prin faptă şi cuvânt
le-am făcut iubire de glie, de pământ.

În iernile prea aspre, coborâte-n tine,
îţi alergam prin gând, pe câmpuri şi coline
si te zăream cu ochii plini de dor de cerul
din care fulgii mari te insoţeau cu lerul.

Când prea străine căi mă sorb într-un neant
şi mă agăţ de-un ciot fără niciun liant,
istorii vechi şi munţii spre tine iar mă poartă
şi-mi este-atât de dor să desenăm o hartă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu