6 iulie 2014

Nu pot să te rup eşti cusut



Făclia din trupu-mi e vie
întoarsă-nspre el în târziu.
Ce veste! Mă doare
şi ştie,
prive
şte-nspre zări? Nu mai ştiu...
  
Cu teamă de noi
şi de cine
am dus un război infernal?
El pleacă şi-n mine se
ţine
acela
şi supliciu carnal:
 
Nu pot să te rup e
şti cusut,
lipit, pe sub sân, a
şezat
pe stânga... să
ştii c-a durut:
“păi, nu sunt amore... zat!”
  
Alege-mă tu dintr-o mie
de flori în ferestre, zâmbind,
şi minte-mă, tragic, dar fie,
îmbată-mă-n stropul de jind!
  
O navă mai stă în rugina
plecatelor nop
ţi ce roiesc
in juru-mi
şi-mi umple retina
zadarnic! Dar
ştiu că-l iubesc!
 
Nu pot să te rup e
şti cusut,
lipit, pe sub sân a
şezat
pe stânga... să
ştii c-a durut:
“păi, nu sunt amore...zat!”




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu