5 iulie 2014

Mugur de toamnă



M-ai poleit cu aur în toamna de rubin,
M-ai argintat cu brume şi cu flori m-ai nins,
Mi-ai picurat speranţe în ploaie de jasmin
Şi m-ai lăsat s-ating cuprinsul necuprins.

Privirile-mi timide ardeau sub norii grei,
Seminţele iubirii plesneau în lutul cald,
În frământări de-o clipă mi-ai spus atât: că vrei
Să îmi aduci o stea din polul celălalt.

Plecat mereu cu visul înhămat spre cer
Mă lipeam ca umbra şi te rugam şoptit
Cu inima în palme să-i fii un grănicer
Când zorile-mi furau găsitul negăsit.

Dar tu erai acolo! Orbită de tăceri
Nici nu vedeam în brumă sclipirea de azur,
Noaptea îmbrăcai stelele în veri
Şi cocorii albi prindeau în zori contur.

Ascult la infinit o muzică-n surdină:
E glasul meu din piept, tu ştii că nu e fals,
Tu ştii că te iubesc, dar port o mare vină
Că toamn-a-ncremenit în valsul fără vals...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu