5 iulie 2014

Micul meu Beauclair



Când erai un fir de păpădie,
Ochii tăi, o mare albăstrie,
Ca perla-n scoică te ţineam,
Erai fraged, muguraş pe ram.
  
Când erai un ghiocel voios
Îmi spuneai poveşti despre Hristos,
Seri albastre-n cântecel de nai,
Jucăuş, cu-n zâmbet, m-alintai.
  
Când erai un iris vioriu
Dansurile tale-n ritm zglobiu
Mă rupeau din cifre ori tabele
Şi pluteam uşor până la stele.
  
Când erai bujor – un cavaler
Plănuiai o viaţă de Beauclaire
Şi credeai că lumea ta întreagă
E formată dintr-o Fefeleagă.
  
Când erai un trandafir spinos
Te vedeam cum te înalţi frumos,
Îţi doreai secrete să diseci,
Prin istorii şi religii să petreci.

Acum eşti ulmul jovial,
Un vlăstar în vânt, însă, loial,
Timpul tău se-mparte tot mai greu,
Tăcut, distant, dar tot copilul meu!

foto iulie 1997

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu