7 iulie 2014

Globul de cristal



Vreau să vină călăul
să-mi zdrobească bulbii ochilor
pentru îndrăzneala de a te fi privit
pentru a răzbuna durerea
pricinuită lui Mahavira când a îndrăznit
a privi pe fecioara Navamalika...

Să vină călăul să-mi sfâşie carnea
pentru cutezanţa de a te fi atins vreodată
să-mi smulgă limba
căci te-am sărutat cu foc
să-mi cresteze venele...
prin ele au trecut mii de fiori
de când am aflat de tine
să se reverse peste lume
îmbrăcând asfinţiturile
în veşminte roşii
de lotus

Să-mi cresteze pieptul
să-mi scoată globul de cristal
(ce greu mă apasă globul meu de cristal)
să-l arunce să lovească munţii şi stâncile cu el
pentru ca să ieşi de acolo
să ieşi odată din globul de cristal
să fii liber
sub brazi înalţi
pe covor de frunze
chemând lupii
sub clar de lună...

Abia atunci boabele de rouă din sufletul meu
(singurele daruri ce mi s-au dat la naştere)
să-ţi fie apa ce-ţi limpezeşte ochii
dimineaţa...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu