8 iulie 2014

eu sunt



duminica cerul se odihneşte
soarele îi spune poveştile de peste timp
cu tristeţile naşte nori cenuşii
atunci sunt ploaie şi-mi iubesc pădurile
pe frunzele copacilor mi-e drumul
ţin calea prin râu
să ajung în mare
acolo inima mea bate veşnic în inima ta
toate suspinele de dor sunt valuri
la ţărm lacrimile devin pietre
nemuritoare
mângâiate de soare

duminica cerul se odihneşte
soarele îi spune poveştile de peste timp
cu tristeţile naşte nori albi
e zâmbetul lui şi eu sunt un nor alb
razele soarelui îmi sunt leagăn
adierea vântului mă duce printre alte zâmbete
într-o horă a veseliei
marinimos ne dăruieşte
eu îi cer o hartă să călătoresc spre inima ta
e un drum colorat cu flori de câmp
udat cu apa de izvor
prin ochi de ciute cutreieră păduri
în capăt ţărmul
norul alb - pescăruş solitar pe stânca veşniciei
în liniştea ei marea-şi trimite la ţărm
valul
mângâiat de soare

duminica cerul se odineşte
norul alb e zâmbetul cerului
când soarele spune poveşti de iubire



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu