4 iulie 2014

Ecoul desenului



Mi-ai desenat un câmp şi-n el o Casă Verde
Pe-un şevalet albastru, sub un clar de lună,
Ai aşteptat un veac ce sigur se va pierde
De-a lungul unui zbor din ultima lagună.

Pianul îmi spunea că în noaptea-aceea
Chopin va fi uitat pe un colţ de stea,
Că voi găsi bărbatul, tu vei afla femeia
Şi ne vom rătăci în şah, pe undeva.

Dar steaua era mică şi nu-ncăpeau în ea
Inimile noastre, continente rupte,
Rămasă-i doar speranţa că undeva, cândva
Vom naşte dimineţi din graniţe abrupte.

Mi-ai desenat un nor, eu am lipit o mare,
Ne jucam cu scoici şi caii năvăleau,
Te iubeam albastru, mă certai cu-n soare,
Dar visele cu tine în casa lor dormeau.

Îţi desenez pe-o filă pianul şi un ceas
Cu jocu-n alb şi negru prin valuri de zăpezi,
Atât de mic şi totuşi imensul nostru pas
Rămâne doar ecoul şi-un vis în care crezi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu